Istorie
Se disting şi sunt atestate trei rădăcini multinaţionale, fiecare cu o variantă nu prea mult deosebită de handbalul consacrat şi practicat astăzi:
[modifică] Terenul de joc
[modifică] Caracteristici generale
Dimensiunile terenului de joc
Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri şi lăţimea de 20 metri şi este compus din două spaţii de poartă şi o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt numite linii de margine, iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între barele porţii) sau liniile exterioare porţii (de ambele părţi ale porţii). În jurul terenului de joc trebuie să existe o zonă de siguranţă, cu o lăţime de cel puţin 1 metru de-a lungul liniilor de margine şi 2 metri în spatele liniilor exterioare porţii. Caracteristicile terenului de joc nu trebuiesc modificate în timpul jocului, astfel încât una dintre echipe să fie avantajată.
[modifică] Porţile
În centrul fiecărei linii exterioare a porţii se găseşte o poartă. porţile trebuie să fie solid ancorate de podea sau de pereţii din spatele lor. Porţile au la interior o înălţime de 2 metri şi o lăţime de 3 metri. Barele verticale ale porţii sunt unite de o bară orizontală în partea superioară. Partea posterioară a barelor porţii trebuie să fie aliniată cu muchia posterioară a liniei de poartă. Barele verticale şi bara transversală trebuie să fie pătrate în secţiune, cu laturile de 8 cm. Pe cele 3 laturi care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie vopsite în 2 culori contrastante, care să fie diferite şi de culorile din jurul porţii. Porţile trebuie să aibă o plasă, ataşată în aşa fel încât o minge intrată o dată în poartă să rămână acolo.
[modifică] Liniile terenului de joc
Toate liniile terenului fac parte integrantă din spaţiile pe care le delimitează. Liniile de poartă vor avea 8 cm lăţime între barele porţilor, în timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm lătime. Liniile dintre două suprafeţe adiacente pot fi înlocuite cu culori diferite între suprafeţe adiacente ale podelei.
În faţa fiecărei porţi este un spaţiu de poartă. Spaţiul acesta este delimitat de o linie a spaţiului de poartă (linia de 6 metri), care este trasată astfel:
1. O linie de 3 metri lungime direct în faţa porţii; această linie este paralelă cu linia de poartă, şi la la 6 metri distanţă de aceasta (măsurată de la muchia posterioră a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei spaţiului de poartă);
2. Două sferturi de cerc, fiecare cu o rază de 6 metri (măsurată de la colţul interior posterior al stâlpilor porţii), care fac legătura între linia de 3 metri lungime şi linia exterioară a porţii.
[modifică] Linia de 9 metri
Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie intreruptă, trasată la 3 metri în afara liniei spaţiului de poartă. Atât segmentele de linie cât şi spaţiile dintre ele măsoara 15 cm.
[modifică] Linia de 7 metri
Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în faţa porţii. Este paralelă cu linia de poartă şi aflată la 7 metri de aceasta (distanţă măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 7 metri).
[modifică] Linia de restricţie
Linia de restricţie (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie cu lungimea de 15 cm, marcată în faţa porţii. Este paralelă cu linia de poartă şi la 4 metri distanţă de aceasta (măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 4 metri);
[modifică] Linia de centru
Linia de centru uneşte mijlocul liniilor de margine.
[modifică] Linia de schimb
Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare echipă, se întinde de la linia de centru până la un punct aflat la o distanţă de 4.5 metri de aceasta. Acest punct al liniei de schimb este marcat de o linie paralelă cu linia de centru şi care se întinde pe o distanţă de 15 cm înauntru liniei de margine şi 15 cm în afara liniei de margine (înauntrul şi în afara terenului de joc).
[modifică] Mingea
O minge de mărimea A III
Mingea este sferică şi trebuie să fie confecţionată din piele sau din material sintetic. Suprafaţa nu are voie să fie alunecoasă. Deoarece în general este manevrată cu o singură mână, mărimile oficiale variază depinzând de vârstă şi sexul echipelor.
Mărimea Folosită de Circumferinţa (în cm) Greutatea (în g)
III Bărbaţi şi tineri peste 16 ani 58–60 425–475
II Femei, băieţi peste 12 ani şi fete peste 14 ani 54–56 325–375
I Băieţi şi fete peste 8 ani 50–52 290–330
Produs răşinos folosit pentru manevrarea mai bună a mingii
[modifică] Handbalul în România
Handbalul în România este organizat de către Federaţia Română de Handbal.
[modifică] Istoria handbalului în România
Primul meci de handbal din România menţionat în presă (în ziarul Hermannstädter Tageblatt) a fost probabil cel care a avut loc la începutul verii 1921, la puţin după un an de la primul meci de handbal din lume (la Berlin în februarie 1920). Profesorul de educaţie fizică din Sibiu Wilhelm Binder (care a predat la şcoli din Sibiu între 1910-1948) a fost în tribună la acel prim meci de handbal şi a introdus handbalul în Sibiu. Binder se familiarizase în 1912 la Leipzig cu sportul premergător handbalului numit Raffball, sport pe care l-a introdus la Sibiu în 1913.[2]
În 1928 se organizează la Sibiu prima şcoală de arbitri de handbal.
Federaţia Română de Handbal se constituie la 7 aprilie 1933, mai întâi ca filială a Federaţiei de Baschet şi Volei. După trei ani, devine independentă.
Primul meci internaţional al României a avut loc în 7 aprilie 1936, împotriva Poloniei, meci pe care România l-a câştigat cu 6-4.
Primul meci de handbal în sală a avut probabil loc în Sala Obor în 1934.
Alte oraşe, în afară de Sibiu, unde au fost organizate echipe de handbal au fost: Braşov, Mediaş, Sighişoara, Agnita, Reşiţa, Timişoara, Lugoj.
Acasa 
Căutare 
Conectare 
Înregistrare 
Subiect: Ce este handabalul 
